Recunosc: am vrut sa ma las de cateva ori de meserie! Dar… m-am lasat de lasare! De ce?
Datorez meseriei mele enorm. Da, da, enorm. Nu, nu faptul ca sunt ceea ce sunt, ca m-am regasit in ea, ca alea-alea… NU! Datorez eu, pur si simplu(l). Asa, omeneste vorbind. Particular. Civil.
Au fost dati in care cetateanul de mine a bolit. L-a durut a crezut ca nu mai crede in minic si ca totul s-a daramat. Au fost dati in care s-a intreebat: cine si ce (mai) esti tu, mai baiete? Si atunci, indeletnicirea asta a mea, mi-a dat sansa enorma sa ma detasez, sa ma desprind de mine si sa fiu, daca nu unul mai bun, macar unul mai linistit, mai puternic, mai putin infrant. Si elanul castigat atunci, energia culeasa din destinul altcuiva, m-au impins mai departe. A fost drogul meu, hipnoza mea…
Din recunostinta! De-aia nu mi-am schimbat drumul in meserie. DAIA!
Comentarii recente