Pentru unii a fost să aleagă între a rămâne în țară sau a emigra. Pentru alții – de a se căsători sau a rămâne burlaci. Clasicii au optat între rațiune și pasiune. Alții, mai depresivi, au șovăit între a rămâne printre noi sau apleca în locul cu verdeață.
Pentru mine, un dubiu de care nu scap de ani de zile mă plasează între meseria în care sunt OBLIGAT să cred în ideea de ECHIPĂ și… realitatea înconjurătoare.
Nu stiam ca scrii atat de bine, te-as fi citit mai des… Nici ca esti melancolic nu stiam ca esti, te sustineam mai des pentru ca avem nevoie de tine!
Doua dileme din cele enumerate le-am avut si eu. Una ca e comuna. Eu nu cred ca esti obligat sa crezi in meseria ta in ideea de echipa. Cred ca alegi sa crezi pentru ca dincolo de realitate faci meseria asta pentru tine. Primeste intai ceea ce-ti ofera tie aceasta meserie si apoi ofera altora, fii egoist si apoi altruist.
Ai dreptate: nu ești obligat să crezi în meseria asta în ideea de echipă. Dar… eu cred. Și știi de ce? Fiindcă, raportându-mă la o altă iubire a mea – muntele – am urcat de nenumărate ori pe munte singur, dar niciodată nu m-am simțit atât de bine ca atunci când am făcut-o împreună cu cineva. Paradisurile trebuie populate cu semeni, altminteri devin închisori confortabile.
Echipa de care vorbesti a venit dupa…. Ea este un castig al tau care a venit din alegerea meseriei, ai ales intai sa crezi si apoi ai castigat echipa, oamenii minunati. Toti ati facut o alegere si acea alegere v-a adus impreuna. Este unul dintre lucrurile la care ma refeream cand vorbeam despre ceea ce-ti ofera meseria. Risipind responsabilitatea alegerii irosesti si bucuria ei. Iti impartasesc parerea despre oameni, este exact ceea ce speram sa vezi, dar dintr-un alt unghi. O asemenea realitate ajuta oamenii ca voi sa se recunoasca mai usor, sa prinda radacini, sa stranga in jurul lor alti oamenii…
Uiți un lucru elementar: ȘI în meseria asta există oameni-copaci în jurul cărora nu crește NIMIC. Eu unul am crescut artiști în jurul meu. Și nu mă îndoiesc că o voi mai face!
Daca nu te indoiesti de asta inseamna ca nu exista nici o dilema… Ma abtin de la restul comentariilor pe aceasta tema pentru ca altfel nu vom termina prea curand. Multa bafta la crescut artisti la cat mai putini oameni-copaci!
Mara, ideal este ca argumentele și contraargumentele să nu se termine niciodată. În rest, am impresia, paradoxal, că am ajuns la o opinie comună…
Cum paradoxal? Doar nu crezi ca a fost intamplator?!